Artistul lunii Mai la Muzeul de Artă, Muzee in orasul Tulcea

Orasul Tulcea pe Facebook Orasul Tulcea pe Twitter Orasul Tulcea pe YouTube Orasul Tulcea pe Google+ Google+

 

 

Ghid local

 

 

Artistul lunii Mai la Muzeul de Artă

0.0 0

Publicat Marti, 14 Mai 2013

 

 

Salveaza in Foursquare
Artistul lunii Mai la Muzeul de Artă
Artistul lunii mai la Muzeul de Artă este pictorul Nicolae Grigorescu.

Nicolae Grigorescu (15 mai 1838 – 21 iulie 1907) este primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu şi Ştefan Luchian, devenit un simbol pentru generaţiile de artişti care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice şi să aducă la lumină valorile profund definitorii ale spiritualităţii româneşti.

Pictorul s-a născut în satul Pitaru, judeţul Dâmboviţa, fiind al şaselea copil al lui Ion şi al Ruxandrei Grigorescu. În anul 1843, când îi moare tatăl, familia se mută la Bucureşti, în mahalaua Cărămidarilor, în casa unei mătuşi. După o timpurie ucenicie, de numai doi ani, între 1848 şi 1850 în atelierul miniaturistului şi pictorului de biserici ceh Anton Chladek (1794 - 1882), Grigorescu va executa icoane pentru bisericile din Băicoi, judeţul Prahova, şi mânăstirea Căldăruşani. În anul 1856, realizează compoziţia istorică Mihai scăpând stindardul, pe care o prezintă domnitorului Barbu Ştirbei, împreună cu o petiţie prin care solicită un ajutor financiar pentru studii. Între 1856 şi 1857, va picta biserica nouă a mănăstirii Agapia, din Neamţ. Toată noaptea visam numai îngeri şi scene religioase. Erau zile când tot ce făceam mi se părea trist, fără viaţă, fără armonie; şi atunci îmi venea să las totul baltă şi să plec în lume. Intra o rază de soare şi deodată se lumina şi biserica şi sufletul meu. Pe atunci noi n-avem niciun fel de orientare în artă. Era o carte veche, cu slove chirilice, care ne da reţete de la Muntele Athos pentru prepararea culorilor şi câteva lămuriri despre vârsta, îmbrăcămintea, viaţa şi însuşirile fiecărui sfânt. La intervenţia ministrului de externe, Mihail Kogălniceanu, care îi apreciază calitatea picturii, primeşte o bursă pentru a studia la Paris.

În toamna anului 1861, tânărul Grigorescu pleacă în capitala Franţei, unde intră la Şcoala de Belle-Arte, frecventând atelierul lui Sébastien Cornu, unde este coleg cu Auguste Renoir. Conştient de propriile-i lacune în formaţia artistică, va studia în primul rând desenul şi compoziţia. Va părăsi curând atelierul şi, atras de noile viziuni ale Şcolii de la Barbizon, se va stabili în această localitate, desăvârşindu-şi educaţia picturală prin asimilarea experienţei unor artişti precum Jean-François Millet, Camille Corot şi Théodore Rousseau. Influenţat de acest mediu artistic, Grigorescu devine preocupat de însuşirea unor modalităţi novatoare de expresie, în atmosfera cultului pentru pictura en plein air, ce pregătea apropiata afirmare a impresioniştilor. Sentimentul colorează, nu pensula. Poţi colora c-o bucăţică de cărbune, şi toate tuburile din lume nu-ţi dau albastrul unei flori de inişor dacă nu-l ai în suflet.

În cadrul Expoziţiei Universale de la Paris din 1867, participă cu şapte lucrări, expune la Salonul parizian din 1868 tabloul Ţigăncuşă, revine de câteva ori în ţară şi, începând din 1870, va participa la Expoziţiile artiştilor în viaţă şi la cele organizate de Societatea Amicilor Belle-Artelor. În anii 1873 – 1874, face călătorii de studii în Italia (Roma, Neapole, Pompei), în Grecia şi la Viena.

În anul 1877 este chemat să însoţească armata română în calitate de pictor de front, realizând la faţa locului, în luptele de la Griviţa şi Rahova, desene şi schiţe ce vor sta la baza unor viitoare compoziţii. Soldaţii noştri sunt nişte bravi şi zău c-am avut poftă să viu să-i desenez aci, în această baie de foc. [...] S-ar putea întâmpla să rămână ceva din opera mea care să amintească mai târziu lumii întregi că soldatul român n-a crâcnit în faţa gloanţelor, după cum n-a crâcnit nici în faţa mămăligii. Din 1879 până în 1890, lucrează îndeosebi în Franţa, fie în Bretania, la Vitré, fie în atelierul său din Paris. Întors în ţară, deschide mai multe expoziţii personale la Ateneul Român, între anii 1891 şi 1904.

Din 1890 se stabileşte definitiv în ţară şi se dedică preponderent subiectelor rustice, într-o nesfârşită variaţie a motivului, pictează portrete de ţărănci, care cu boi şi numeroase peisaje cu specific românesc.

În portrete, în compoziţii inspirate de experienţa participării la Războiul de Independenţă – Atacul de la Smârdan, Roşior călare – în seria de Care cu boi, în peisajele realizate în ţară ori în timpul călătoriilor în străinătate – La Posada, Bordei în pădure, Potecă cu flori, Pescăriţa din Granville, Răspântie de oraş la Vitré – se impun aspecte ale unui stil şi ale unei viziuni cu totul originale. Exerciţiul lucrului în aer liber aduce paletei sale luminozitate, iar modul de construcţie plastică o inedită îmbinare între rigoare şi spontaneitate. Floarea trebuie să fie plăpândă, nu fragilă. Şi umedă şi curată, moale, proaspăt colorată, să-şi păstreze pe pânză şi lumină, şi seva. Şi asta nu se face numai cu vopselele din tub. (sursa)

În expoziția Muzeului de Artă se pot admira 8 tablouri pictate de Grigorescu. Atmosfera din Bordeie, Car cu boi, Boi, este calmă, caldă, prăfuită, însorită, timpul a încetat să existe.  În Portret de țărăncuță și Țărancă pe drum, această atmosferă idilică este înviorată de aparițiile pure ale tinerelor țărănci surprinse pe un drum de țară, în călătoria lor către un destin trasat de veacuri.  Cap de fetiță este portretul unei fete foarte tinere ca vârstă a cărei privire fără vârstă ignoră complet privitorul, fiind complet orientată spre liniștea universului său interior. Jovialitatea și curiozitatea femeii din Portret de femeie contrastează cu liniștea concentrată a doamnei din Portret cu pălărie roșie, absorbită total în actul lecturii.

Viața lui Grigorescu o povestesc operele lui. O viață simplă, tăcută, ordonată, puternică, închinată toată artei lui. În afară de artă nimic nu exista pentru el. Acolo și-a pus adânca lui iubire de natură, de podoabele și de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales în țara și în făptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevăr și de frumos...(Alexandru Vlahuță)

Pentru a vă regăsi liniștea, veniți în luna mai la Muzeul de Artă să priviți tablourile lui Grigorescu!

 

Tu ce parere ai?

(nu va fi publicata)

am citit si sunt de acord cu termenii si conditiile

Pana acum nu si-a spus nimeni parerea. Fii tu primul cel care o face!

Acorda-i o nota!
0.0
(0 voturi)
Pozitionare pe harta
Vedere din strada

Artistul lunii Mai la Muzeul de Artă

Vedere din strada
Coordonate GPS

Latitudine: 45.180279361583466
Longitudine: 28.804867565631866

Coordonate GPS

 

 

Descopera orasul Tulcea si pe Facebook!