Am încercat să rămân indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul meu. De ce? Simplu, m-am resemnat cu gândul că dacă oameni cu putere şi cu intelecte mult superioare mie nu au reuşit să schimbe lumea în bine, eu nici pe atât nu aş putea. Încerc să fiu categoric, să îmi impun un punct de vedere şi de fiecare dată când am o tresărire a „neuronului” şi încerc să caut explicaţii pentru tot ce se petrece, au alţii grijă să mă liniştească, inducându-mă din nou în ceaţă.

Ultima dată când am vrut să înţeleg ceva, am vrut să găsesc o explicaţie, a fost atunci când am auzit ultimul accident rutier petrecut în liniştitul nostru judeţ. A trecut aproape o săptămână de atunci când ignoranţa unui pompier din Măcin a fost fatală pentru câteva doamne care nu s-ar fi aşteptat niciun moment ca inconştienţa unui pasionat de băutură să le trimită de pe şosea în sicriu. Deşi încerc să mă detaşez de astfel de situaţii, pentru că sunt conştient de faptul că nu aş putea să le stopez, nu îmi pot imagina cum chiar joi, la doar câteva zile de la tragicul accident, un alt bărbat, tot din Măcin, a plecat cu maşina având o alcoolemie enormă. Omul are 43 de ani…şi pe lângă nedumerirea legată de cum a putut să conducă maşina în starea în care era, mă mai macină un gând… cum de a reuşit să supravieţuiască, cum de procesează atât de mult încât să poată respira?!

Este un exemplu, ales pentru că a fost cel mai recent caz de care am aflat, dar cu siguranţă numărul celor care gândesc cu partea inferioară a trupului este mult mai mare decât mă aştept. De ce riscă mulţi să urce mangă la volan? Pentru că judeţul este mic iar în momentul în cAccident Macinare o fac nu îşi pun întrebarea „dacă omor pe cineva” ci, „oare mă opreşte poliţia”! În final, bănuiesc, că gândul „lasă că îi întind omului ceva” sau „poate e ăla pe care îl ştiu” îi determină pe cei din specia homo-alcool-sapiens să facă pe şoferii.

Oare câţi dintre noi au avut de suferit de pe urma lor? Oare câţi apropiaţi ne-am pierdut din cauza lor? Oare câţi vom mai pierde persoane dragi din cauza lor? Nu cumva vom termina şi noi prin a fi victimele lor? Întrebări de tip retoric…nu are cine să ne dea un răspuns!

Iubesc Tulcea, cum spune şi colegul meu Liviu, dar…oare pot să iubesc şi oamenii ce o populează?

 

Articol scris de Catalin Alexandru Gasca gravatar

 

 

 

Daca preiei aceasta informatie, nu uita sa precizezi sursa: orasul-tulcea.ro Iti multumim!